Salutare, prieteni!
Tocmai mi-am dat seama, ca nu v-am aratat pana acum nici o poza cu tati al meu, Claudiu. Iat-o! Aici puteti vedea si voi ce familie fericita suntem, atunci cand suntem impreuna! Si la bine, si la greu...
In acelasi timp, as vrea sa va mai arat o scrisorica de-a lui tati, in care va multumeste in numele familiei noastre voua tuturor celor care ne sprijiniti in aceste momente grele... dar mai bine va las sa cititi, ca el povesteste mai bine ce si cum.
Multumim!
De trei zile incerc sa scriu acest pasaj, dar nu am avut
timp sa-l termin.
Suntem acasa de o saptamana. Mina a facut temperatura, apoi Rodica a facut temperatura,
apoi Rodica a clacat iarasi... Noroc cu echipa noastra care ne sprijina, caci
fara ei nu m-as fi descurcat.
Inainte de aceasta incercare, am crezut ca lumea este in
cea mai mare parte egoista. Datorita
vremurilor grele si a tehnologiei, oamenii nu mai au timp sa se aplece la
necazul altora, mai ales a unor necunoscuti. Si aici este surpriza de care am
avut parte…
Oameni
necunoscuti au donat sume de bani pentru un copil pe care nu il cunosc.
Si
am gasit si explicatia: este vorba de incredere. Ideea asta o am de ceva timp.
Daca omul are incredere in tine, stie ca banii sunt pentru o cauza nobila, te
sprijina din putinul lui si stie ca NU SUNTEM LIPSITI DE OMENIE, DUPA CUM SE
CREDE. Odata am sa enumar toate intamplarile care m-au condus la acesta idee.
Initial, am inceput sa enumar o parte din exemplele care
m-au impresionat, dar apoi m-am oprit. De ce sa le amintesc doar pe acestea?
Oamenii care au donat sume mici si mari de bani si care nu au iesit in evidenta
cu nimic nu sunt la fel de importanti?
Tuturor va spunem
MULTUMIM din suflet! Speram ca acest gest sa se intoarca la voi,
sub orice forma, inzecit!
Citeam mai demult ca evolutia spirituala a unui om este
atunci cand nu se gandeste doar la el si nici doar la cei apropiati, ci si la
alti oamenii din jurul sau pe care nu ii cunoaste. Inteleg acum, mai mult ca
niciodata, ca in lume exista suficient de multi asemenea oameni, dar care ies la
lumina doar atunci cand este nevoie de ei. Astazi m-a impreionat un grup de fete... dar am promis ca
nu dau exemple.
Dupa fiecare intalnire
cu persoane care ma contacteaza sa imi dea o contributie la fondul lui MINA ma
intorc acasa si ii povestesc Rodicai despre persoanele intalnite si cum au
ajuns sa doneze bani. De fiecare data Rodica a plans si de fiecare
data m-a uimit pentru ca a gasit in fiecare gest o explicatie extrem de
sensibila si de caracteristica pentru fiecare caz in parte.
Cineva spunea ca multumirile inainte de finalizarea
campaniei de strans fonduri sunt de rau augur, pentru ca oamenii considera ca
s-au strans suficienti bani pentru tratamentul in strainatate. Eu simt ca
trebuie sa multumesc oamenilor pentru bunatatea si omenia de care au dat dovada
pana in prezent si pentru ca ne-au invatat in doar doua saptamani ca lumea este mai buna decat credeam noi, precum
si multe alte lectii.
Despre sumele de bani stranse pot sa spun ca am trimis in
contul unei clinici din Germania 5000 de euro pentru analize complexe, pentru a
determina tipul de tumoare (asa considera ei ca dai dovada de intentii serioase
punand in contul lor o suma de bani, chestia asta fiind valabila doar pentru straini,
in special pentru cei din Romania, si nu cred ca sunt ei de vina). Mai este in
cont echivalentul sumei de aproximativ 15.000 euro. Ar ajunge doar de niste
investigatii serioase.
Am promis - si eu
si Rodica - ca daca da Dumnezeu sa nu fie cancer (ne gandim ca poate este o
forma rara de tumoare benigna, pe care sa o descopere medicii, cu acesta
ocazie… ce bine ar fi!) ii facem lui Mina toate analizele in strainatate, sa
fim siguri si restul ii dam unei familii din Sectia de Oncopediatrie a domnului
doctor Scurtu, pentru tratamentul copilului respectiv in strainatate.
Nu avem un diagnostic - de fapt, nu mai avem un diagnostic clar - si nemaiavand unul, nu mai avem nici tratament alocat. Neavand tratament, am eliberat patul pentru un alt copil bolnav. Ne-au
dat drumul acasa. Mai mergem la spital doar la control si analize. Si suntem in asteptare. Am
cumparat medicamente naturiste pentru Mina, pentru ridicarea imunitatii. Asta e
tot ce putem face pentru moment.
Am mai trimis blocurile ramase, precum si lamelele, la un
laborator al unei clinici din Madrid pentru
o a doua parere, dar ma gandesc ca asta inseamna alti bani, peste o 1000 de
euro. Am o prietena care lucreaza in Olanda si care s-a oferit sa achite ea,
dar nu este corect cand stiu cat de greu castiga banutii astia ea si sotul ei.
Pana la urma, pentru moment cel mai important este sa obtinem un diagnostic clar, ca sa stim cu ce avem de-a face.
Va multumesc inca o data tuturor celor care ne-ati ajutat
deja, dar si celor care o veti face de-acum inainte. Am sa va mai scriu, pentru ca mi se pare corect sa stiti
tot ce se intampla cu noi, sa stiti de ce ne ajutati.
Sanatate multa,
Claudiu
